Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală (art. 2) definește lanțul scurt de aprovizionare drept un lanț în care „nu există mai mult de un intermediar între producător și consumator”. Raportul JRC „Short Food Supply Chains and Local Food Systems in the EU” (Kneafsey et al., 2013) documentează efectele economice, sociale și de mediu ale acestor modele.
Modele frecvent întâlnite
- Cooperative agricole care agreghează oferta către un cumpărător instituțional (Legea nr. 566/2004 privind cooperația agricolă, republicată).
- Parteneriate directe fermă–retailer regional, cu contracte-cadru multianuale.
- Platforme digitale de agregare a cererii (Community Supported Agriculture, cutii săptămânale).
- Piețe volante / farmer's markets organizate periodic în mediul urban.
Ce concluzionează dovezile
Sintezele JRC și lucrările Renting, Marsden & Banks (Environment and Planning A, 2003) arată că beneficiul lanțurilor scurte este condiționat de calitatea guvernanței interne — transparența prețurilor, respectarea standardelor sanitare (Regulamentul (CE) nr. 852/2004 privind igiena produselor alimentare) și comunicarea către consumator.
"Lanțurile scurte nu sunt intrinsec mai sustenabile decât cele lungi. Sustenabilitatea depinde de organizarea logistică, de eficiența transportului și de scara operațională."
